capoeira arta si arte.MyForum.ro

cosmin · Administrator Data inscrierii: 20/Apr/2011 Mesaje: 15

TIPURILE DE JOCURI (TIPOS DE JOGOS)

COMENTARIU DESPRE TIPURILE DE RITMURI ŞI JOCURILE DE CAPOEIRA

Antrenamentul modern a dezvoltat metode ce au contribuit la îmbunătăţirea tehnică şi fizică a capoeiristului, prin repetiţie, secvenţe de lovituri şi multe alte didactici, făcând ca mulţi dintre practicanţi să joace în acelaşi fel pe distincte ritmuri, pierzându-se astfel fundamentul expresiei naturale a artei.
Alt factor ce trebuie expus este că, deşi multe ritmuri pot să fie comune pentru stiluri diferite, forma jocului ce trebuie să fie jucată nu este consensuală între capoeirişti. Asta este în raport cu faptului că există variate ramificaţii ale şcolilor tradiţionale, unde de multe ori există diferenţe între felul de a cânta şi de a juca pe anumite ritmuri. Aceasta este o moştenire ce ajunge în timpurile moderne, unde continuă să nu existe, ca şi în alte puncte a practicii de capoeira, o concordanţă generală. În timpurile vechi, capoeira practicată în stradă, ori vadiação, cum se mai numeşte, crea în rodele de stradă, identităţi proprii în felul de a juca pe fiecare ritm, identităţi ce aveau un simbol diferit, variând de la unul la altul, reprezentând o postură sau alta între jucători, la fel întâmplându-se şi cu ritualurile. Capoeira actuală a moştenit şi se întinde cu tradiţiile şcolii Maestrului Pastinha. La fel se ştie că odată cu creşterea capoeirei, până chiar şi Capoeira Tradiţională de Angola a trebuit să se adapteze, creând la fel ca şi Capoeira Regional, metode care să uşureze atât învăţarea mişcărilor cât şi creșterea practicanţilor săi. Creşterea artei noastre Capoeira este ireversibilă, extingându-se până şi în alte ţări. Într-o altă formă putem defini că unele ritmuri sunt cântate atât în Capoeira Angola cât şi în cea Regional, dar cu caracteristici şi funcţii ale jocului diferite. Angolanii preferă ritmurile mai îndurerate, cu caracteristici legate de tradiţiile africane, încărcaţi de ritualuri; pe lângă asta, numeroase grupuri de Capoeira Angola caută în fundamentele lor, obiectivitatea şi răutatea, creând în acest fel atât de multă complexitate încât este trebuință de un nivel de cunoştinţe foarte avansat pentru a o înţelege. Pe de altă parte, practicanţii stilului regional sunt mai atraşi de ritmurile mai rapide, care definesc caracterul principal al stilului creat de Maestrul Bimba şi anume lupta. Trebuie să amintim că Regional menţine propriile sale tradiţii şi, fiind capoeira, deţine o ritualitate moştenită din propriul mediu în care s-a născut.

FIECARE RITM UN JOC : vom aminti ritmurile cele mai utilizate de Maeştrii din Bahia, scoase din căutarea făcută de Emilia Biancarde din lucrarea lui Waldeloir Rego.
Mestre Bimba: São Bento Grande, Benguela, Cavalaria, Santa Maria, Iúna, Idalina şi Amazônas
Mestre Canjiquinha : Angola, Angolinha, São Bento Grande, São Bento Pequeno, Santa Maria, Ave Maria, Samango, Cavalaria, Amazônas, Angola de Jeje, São Bento Grande de Jeje, Muzenza şi Jogo de Dentro
Mestre Pastinha : São Bento Grande, São Bento Pequeno, Angola, Santa Maria, Cavalaria, Iuna şi Amazônas
Mestre Gato : Angola, São Bento Grande, São Bento Pequeno, Jogo de Dentro, São Bento de Compasso, Angolinha, Iúna, Cavalaria, Benguela, Santa Maria, Santa Maria Dobrada, Samba de Angola, Isexa, Samango, Benguela Sustenida
Putem observa că în toate din ele există o legătura între ritmurile Angola, São Bento Grande, São Bento Pequeno, Benguela, Cavalaria şi Iúna.

TIPURI DE RITMURI SI JOCURI IN CAPOEIRA DE ANGOLA
Capoerira de Angola cunoscută ca şi Capoeira Tradiţională ori Capoeira Mamă, dezvoltă o dinamică întoarsă spre loviturile tradiţionale, văzându-se multe mişcări ale trunchiului însoţite de viclenie. În Angola capoeiristul trebuie să cunoască mişcările şi să aibă un mare control al expresiei faciale, ascunzând oponentului său îndată ce acesta va fi atacat. În mod contrar faţă de cum mulţi necunoscători gândesc, Angola este un stil extraordinar de dificil, periculos şi înconjurat de elemente ritualizate, care cer capoeiristului control şi vedere foarte ascuţită. ESTE UN JOC DE ÎNTREBĂRI ŞI RĂSPUNSURI, unde este dezvoltat un joc corporal. Ritmurile cele mai utilizate în jocul de Angola sunt: Angola, São Bento Grande şi São Bento Pequeno.
JOCUL ÎN RITMUL DE ANGOLA : în ritmul de Angola, care este cel mai lent ritm, capoeiristul experimentează să joace cât mai aproape de pământ, căutând să facă mişcări secerătoare şi controlate; loviturile trebuie să fie executate cu o viteză care să dificulteze eschivele oponentului. Ca să fii un jucător cu un caracter mai secerător nu reprezintă că jocul nu poate fi jucat mai sus, bineînţeles urmărind ritmul instrumentelor şi fundamentele jocului de Capoeira Angola.
JOCUL ÎN RITMUL SÃO BENTO PEQUENO (SFÂNTUL BENTO CEL MIC) : São Bento Pequeno este denumit şi ca Angola învârtită, se află undeva între jocul mai lent de angola şi jocul mai iute São Bento Grande. Jocul în acest ritm este executat sus şi jos, însoţiind marcarea creată de compasul berimbaului. îngăduie jucătorului să dea lovituri mai apropriate de celălalt capoeirist, aceste lovituri putând să fie deosebit de aproximativ de obiectiv.
JOCUL ÎN RITMUL DE SÃO BENTO GRANDE (SFÂNTUL BENTO CEL MARE) : capoeiriştii execută jocul într-o formă mai grabnică şi obiectivă, demonstrând calităţile reflexelor în timpul eschivelor; mişcările capoeiriştilor trebuie să fie joase şi înalte, căutând întotdeauna greşeala oponentului. Este jocul cel mai fără întârziere din stilul Angola, care dă Capoeirei un alură de luptă.
JOGO DE DENTRO (JOCUL PE DINĂUNTRU) : a fost un ritm foarte întrebuințat în academia Maestrului Canjiquinha. În realitate acest ritm mai este recunoscut şi sub numele de Muzenza. Cum propriul nume defineşte, capoeiriştii trebuie să joace aproape unul de altul, amintind într-un sens figurativ de două cobre încolăcite.

TIPURI DE RITMURI ŞI JOCURI IN CAPOEIRA REGIONAL
Cele mai folosite ritmuri în Capoeira Regional sunt : São Bento Grande, Benguela, Iúna, Cavalaria, Idalina, Santa Maria şi Amazônas. În continuare definim cele mai folosite de Maestrul Bimba.
JOCUL ŞI RITMUL DE SÃO BENTO GRANDE DE BIMBA / REGIONAL (SFĂNTUL BENTO CEL MARE DE BIMBA) : este ritmul clasic de Capoeira Regional creat de Maestrul Bimba; ca şi caracteristici ale jocului avem o postură mai obiectivă a jucătorilor. În acest ritm jucătorii dăruiește un joc rapid, având un caracter de luptă. Jocul cere capoeiriştilor cunoştinţa şi fundamentul necesar pentru a nu transforma jocul într-o bătaie. Este un joc la limită, căci este de o importanţă fundamentală să se reuşească menţinerea claritatăţii raţionării şi respectului.
JOCUL ŞI RITMUL DE BENGUELA : este ritmul cel mai lent din Capoeira Regional. Maestrul Bimba folosea deseori acest ritm pentru a calma spiritele încinse ale elevilor săi când jocul începea să devină mai agresiv, deci jocul de Benguela trebuie să fie mai lent şi mai cadenţiat, dând prioritate la floreio (mişcări frumoase de echilibru şi forţă) şi demonstrând elasticitatea jucătorilor.
Există o discuţie în jurul pronunţiei acestui ritm, căci mulţi istorici şi Maeştrii cred că adevăratul nume este Benguela, ca şi o aluzie la regiunea africană. Cu toate astea, odată cu lansarea CD-ului Maestrului Bimba intitulat “CURSO DE CAPOEIRA REGIONAL”, ritmul este definit ca Banguela. Se mai ştie că pe acest ritm se făcea un joc cu cuţite, unde jucătorii simulau o bătaie cu cuţite, utilizând atacuri şi apărări cu arme albe, dar această tradiţie nu provenea din academia Maestrului Bimba.
JOCUL ŞI RITMUL DE IÚNA : ritm inspirat din cântecul păsării iúna, care provine din fauna Nord-Estului brazilian. Este un ritm de ritual, unde nu se întâlnesc cântecele şi palma. În academia Maestrului Bimba, singurii care erau autorizaţi să joace pe acest ritm, erau elevii cu grad superior elevului format. Jocul definit de acest ritm are ca şi caracteristici controlul mişcărilor, un obiectiv controlat, folosire de floreio, iar pe alături asta capoeiriştii trebuiau să execute cel puţin un balão (baloanele - secvenţe lucrate de Maestrul Bimba) în timpul acestui joc. Putem considera că jocul de Iúna este un mix între Jocul São Bento Grande De Bimba şi Benguela.

JOCURI TRADIȚIONALE ŞI COMUNE DIFERITELOR STILURI
JOCUL ŞI RITMUL DE CAVALARIA : În timpul perioadei de interzicere şi urmărire a capoeiriştilor, acest ritm servea ca şi un aviz atunci când se apropia poliţia, care în majoritatea cazurilor venea călare, iar cercul ce era o roda de capoeira, se transforma într-un cerc unde se dansa samba de roda.
DR. Decanio spunea într-o scrisoare de răspuns trimisă Maestrului Nenel (fiul Maestrului Bimba), că ritmul Cavalaria servea şi pentru autorizarea unui joc mai dur, când cineva nedorit ori străin, dorea să intre în roda. DR. Decanio mai spune că, în academia Maestrului Bimba, când doi jucători insistau să joace repede, nerespectând fundamentul ritmului executat de maestru, acesta spunea : ,,ÎMI CHELTUIESC/IROSESC RITMUL", iar după aceea schimba ritmul în Cavalaria. Maestrul Zoião spunea că jocul în Cavalaria are ca şi caracteristică os floreios.
JOCUL ŞI RITMUL DE AMAZÔNAS : Pentru câţiva din elevii Maestrului Bimba acesta era doar un ritm folosit pentru a saluta un vizitator, în excepțional dacă era vorba de un Maestru. Ca şi joc, există două definiţii contrare, una spune că era un ritm pentru un ,,jogo fechado” (joc închis), unde jucătorul trebuia să folosească multă viclenie, iar cealaltă spune că este un ritm unde jucătorii execută un joc plastic, deschis şi cu mişcări complexe, dar scutit de să se piardă relaţia cu partenerul de joc.
JOCUL ŞI RITMUL DE IDALINA : aici jucătorii trebuie să exploreze mişcările, supunându-se ritmului şi practicând un joc deschis. Nici aici nu trebuie să se piardă relaţia cu celălalt jucător.
JOCUL ŞI RITMUL DE SAMANGO : ritm construit şi utilizat în academia Maestrului Canjiquinha. Ulterior cum spune Maestrul Suíno în cartea sa intitulată ,,O CAMINHO DO MESTRE” (DRUMUL MAESTRULUI), termenul de Samango vrea să ȋnsemne poliţie, şi se aseamănă cu ritmul de Cavalaria. Jucătorii, într-o formă relaxată, sărind într-o parte şi în faţă, câteodată doar cu un picior, dezvoltă un joc unde mişcările sunt dezechilibrante, iar loviturile sunt date din senin, excluzând să se preocupe de partea tehnică.

JOCUL ŞI RITMUL APANHA LARANJA NO CHÃO TICO-TICO (PRINDE PORTOCALA DE PE PĂMÂNT TICO-TICO) : Pentru câţiva este un ritm moştenit din jocurile de copii, unde cu gura, jucătorii prindeau banii aruncaţi de cei prezenţi, în timpul sărbătorilor Santa Barbara, sau în rode, cum ar fi cea de pe Praia do Bomfim (plajă din Brazilia). Acest ritm este știut şi ca şi imnul Capoeirei Regional, iar pe acest ritm nu există joc.
JOCUL ŞI RITMUL SANTA MARIA (SFÂNTA MARIA) : Este un ritm emblematic, unii capoeirişti îl consideră imnul Capoeirei Regional, iar alţii consideră că este un ritm pentru jocul cu briciul. Acest ritm se aseamănă cu Apanha Laranja No Chão Tico-Tico, creând o discuţie despre întrebuințarea acestui ritm.

PUNCTELE DE DISCUŢIE SUNT:
1 - Unii Maeştrii spuneau că atunci când Maestrul Bimba, pe înregistrarea video, a executat imnul Capoeirei Regional, nu cânta ritmul Tico-Tico, ci un ritm asemănător ritmului Santa Maria.
2 - DR. Decanio, elevul Maestrului Bimba, spunea în cartea sa intitulată “A HERANÇA DO MESTRE BIMBA” (MOŞTENIREA MAESTRULUI BIMBA), că totul a început ca o joacă, fiindcă DR. Cisnando şi alţii au denumit ritmul cântat de Maestru Bimba ca şi imnul Capoeirei Regional, dar în realitate, nu era decât încă o parodie, pentru că Maestrul Bimba executa ritmul doar pentru a-şi arăta calităţile muzicale, creându-se astfel chiar şi o muzică : ,,APANHA LARANJA NO CHÃO TICO TICO........MEU AMOR FOI EMBORA EU NÃO FICO (PRINDE PORTOCALA DE PE PĂMÂNT.......IUBIREA MEA A PLECAT......ŞI NICI EU NU RĂMÂN).
3 - Cu trecerea timpului, ceea ce era o distracție s-a transformat într-un ritual, oferind creării o formă mai serioasă şi marcantă. În academia Maestrului Nenel, fiul Maestrului Bimba, acest ritm se cânta într-o configurație foarte serioasă şi marcantă.
4 - Maestrul Suíno, într-o vizită în Portugalia, a definit diferenţa muzicală între Apanha Laranja No Chão Tico - Tico şi Santa Maria.
5 - Prin martori verbali, se învaţă că ritmul Tico-Tico, în rodele de stradă era executat când capoeiriştii prindeau cu gura banii împăturiţi în batic. Emilia Biancarde spune că versurile care definesc ritmul vin din roda de divertisment infantilă, ritmul provenind din melodia strofelor.
OBIECTIVITATE : Termenul se defineşte prin căutarea jucătorului de a-l fenta pe celălalt, încercând să finalizeze mişcările ȋn momentul ȋn care celălalt jucător execută o lovitură privat de să fie atent, iar celălalt jucător, trăgând folos din asta, îl doboară la pământ. Totuşi, mulţi capoeirişti doar marchează mişcarea, deci este o mare diferenţă între dezechilibrare şi marcare. Obiectivitatea poate să aibă şi alte definiţii, cum ar fi să corespundă caracteristicii unui ritm, ori expresiei jocului.